Semnarea unui NDA este, uneori, critică, având ca scop protejarea informațiilor confidențiale partajate și prevenirea divulgării neautorizate a acestora.

În acest articol, vom discuta despre ce sunt NDA-urile, când ar trebui să semnezi un asemenea acord și ce ar trebui să ai în vedere atunci când semnezi un NDA.

1. Ce înseamnă NDA și cum funcționează?

NDA înseamnă „Non-disclosure agreement” sau, pe românește, „Acord de confidențialitate”.

Pe scurt, NDA-urile sunt contracte care te ajută să protejezi informațiile confidențiale despre produsul sau afacerea ta. Aceste contracte interzic persoanei care primește informațiile să divulge respectivele informații sau să le folosească într-un alt mod decât cel stabilit prin NDA.

NDA-urile pot să acopere atât situația în care doar una dintre părți transmite informații confidențiale celeilalte (vorbim despre un așa-numit acord unilateral), dar și situația în care fiecare parte oferă la rândul său informații confidențiale (vorbim despre un așa-numit acord bilateral). Distincția este relevantă pe planul obligațiilor și al răspunderii - în primul caz, NDA-ul obligă doar una dintre părți să mențină confidențialitatea (și respectiva partea își asumă și eventuala răspundere), iar în cel de-al doilea caz, NDA-ul obligă ambele părți să mențină confidențialitatea informațiilor.

2. Ce date pot fi considerate informații confidențiale?

Un NDA ar trebui să prevadă expres care sunt informațiile considerate confidențialitate, astfel încât să fie clar pentru fiecare parte care sunt informațiile pe care nu are voie să le dezvăluie sau să le utilizeze fără permisiune.

Legislația nu prevede o definiție clară a informațiilor confidențiale, ci acestea trebuie stabilite de la caz la caz, raportat la relația contractuală/de business concretă.

De regulă, pot fi considerate informații confidențiale orice informații care privesc partea și activitatea părții care transmite informațiile, cum ar fi secrete comerciale, know how, informații financiare sau privind partenerii comerciali, informații care dacă ar fi cunoscute ar reprezenta un avantaj pentru concurență, planuri sau tehnici de vânzare și marketing drepturi de proprietate intelectuală și orice alte asemenea informații care pot fi considerate confidențiale, după caz.

Astfel, dacă tu ești partea care transmite informațiile, te asiguri că cealaltă parte știe cu exactitate ce trebuie să mențină confidențial.

Totodată, dacă tu ești partea care primește informațiile, te asiguri că știi de la început ce este confidențial și ce nu.

3. Scopul permis

Pe lângă stabilirea informațiilor confidențiale, este important să clarifici și ce are voie să facă cu ele partea care le primește. Mai ales dacă tu transmiți informațiile.

De exemplu, în cazul încheierii unui NDA în etapa pre-contractuală prestării unor servicii (e.g., etapa de ofertare), ar trebui să clarifici că informațiile confidențiale pot fi folosite strict pentru stabilirea serviciilor și a ofertei.

4. Când ar trebui să închei un NDA?

Trebuie să facem distincție între un NDA și clauza de confidențialitate inclusă într-un contract. Rezultatele sunt similare, dar în primul caz (NDA) vorbim de un contract separat (care reglementează doar confidențialitatea informațiilor), iar în cel de-al doilea caz, vorbim de un contract cu un alt obiect (de exemplu, prestări servicii), în care incluzi și o clauză / secțiune de confidențialitate.

NDA-ul este util (i) dacă nu ai un contract încheiat, (ii) dacă nu ai deja o clauză în contract sau (iii) dacă, deși ai o clauză specifică de confidențialitate într-un contract semnat, vrei să reglementezi mai bine protejarea informațiile.

Iată câteva exemple practice în care ar trebui să închei un NDA:

• înainte să începi negocierile comerciale cu un furnizorii sau alți parteneri contractuali, atunci când informațiile pe care le-ai oferi la acel moment includ informații confidențiale despre proiectul/produsul tău – de ex, vrei să dezvolți o aplicație și urmează să intri în negocieri cu o companie care oferă servicii de dezvoltare software sau începi negocierile pentru încheierea unui contract cu un subcontractor;
• în cazul în care ai deja un contract semnat cu un prestator de servicii (fără o clauză de confidențialitate), iar în timpul colaborării cu prestatorul respective realizezi că îi vei transmite anumite informații confidențiale (în acest caz, NDA va putea lua forma unui act adițional).
• în contextul unui exit sau investiții*;

*În ceea ce privește semnarea unui NDA în contextul unei investiții, uneori, antreprenorii tind spre încheierea unui astfel de acord cu potențialii investitori, cu scopul de a asigura confidențialitatea informațiilor despre produsul lor, inclusiv secretele comerciale sau strategiile de dezvoltare. Totuși, semnarea unui NDA cu potențialii investitori trebuie analizată de la caz la caz, pentru a evita situația în care propunerea ta de a încheia un NDA afectează în vreun fel relația dintre tine și potențialii investitori. O alternativă la încheierea NDA-ului cu investitorii ar fi să oferi cât mai puține informații confidențiale până când semnați termsheet-ul (care, de regulă, include clauze privind confidențialitatea).

5. Cât timp produce efecte obligația de confidențialitate?

Nu există o durată prevăzută expres în legislație, astfel că trebuie stabilit de la caz la caz, ținând cont de particularitățile fiecărei situații.

Însă, pentru a evita orice eventuale viitoare discuții cu privire la acest aspect, ar trebui menționat expres în NDA care este durata obligației de confidențialitate.

6. Ce alte clauze mai poate conține un NDA?

Distinct de stabilirea informațiilor confidențiale și de durata obligației de confidențialitate, este esențial să fii atent și la următoarele clauze:

Despăgubiri pentru încălcarea obligației de confidențialitate

Răspunderea în caz de încălcare a confidențialității este unul dintre cel mai importante aspecte într-un NDA – o astfel de clauză stabilind consecințele încălcării contractului.

Sunt mai multe variante în care poți stabili răspunderea – o poți limita, o poți agrava sau o poți lăsa să fie stabilită de instanță.

O soluție destul de întâlnită în practică este să stabilești de la început că încălcarea obligației de confidențialitate duce la obligația părții în culpă de a îți plăti o anumită sumă de bani (despăgubire), al cărei cuantum îl poți trece expres în acord (precum, 1.000 de euro sau chiar despăgubiri mult mai mari).

Clauza de neconcurență

Deși am putea spune că neconcurența și confidențialitatea sunt conectate, ele rămân în esență două aspecte diferite – pe de o parte, neconcurența presupune că cealaltă parte nu va putea desfășura, în interesul său ori al unui terț, activități concurente cu activitatea ta și, pe de altă parte, confidențialitatea privește nedivulgarea informațiilor confidențiale.

De aceea, în anumite cazuri, poți considera includerea unei clauze specifice privind neconcurența.